Vrei să nu-ți mai fie frică de frică?
De câte ori lași frica să preia conducerea rămâi blocat...
Știi că ai ceva de spus dar alegi să nu o faci. Știi că ai întrebări bune sau chiar sugestii care ar fi utile colegilor tăi, dar alegi să le ții pentru tine.
Ai vrea să te adresezi unui grup mai mare de oameni, să începi să vorbești în public poate dar... Oare ce reacție or să aibă?
Ai vrea să creezi conținut și să îți lași ideile să fie auzite, citite, absorbite dar... Va fi oare suficient de interesant pentru ei? Dacă nu ajută la nimic? Dacă nu e semnificativ?
𝑆̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑢𝑚 𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑡𝑟𝑒𝑚𝑢𝑟𝑖 𝑝𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑖̂𝑛 𝑓𝑎𝑡̦𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖 𝑎𝑐𝑡̦𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑒 𝑠𝑐𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑧𝑜𝑛𝑎 𝑜𝑏𝑖𝑠̦𝑛𝑢𝑖𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̦𝑖 𝑡𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑒 𝑠𝑢𝑏 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑢𝑙 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐.
Îți îngheață sângele-n vene, îți auzi inima pulsând în urechi. Și preț de câteva secunde ești imobil.
Apoi te dezmeticești cu senzația că ești brusc trezit din somn și aruncat în vârtejul momentului.
Photo by Yaroslav Shuraev from Pexels
Eram pentru prima dată în SUA la o conferință imensă- nu mai văzusem 5000 de oameni adunați la un loc. Era High Performance Academy cu Brendon Burchard.
Și aveam și eu vreo 2 întrebări...
Și am început să mă foiesc în scaun- mi se jucau întrebările de-a prinselea prin minte dar nu eram hotărâtă să le lansez public... Adică să ne înțelegem eram printre mii de oameni performeri din toată lumea, creatori de cursuri, oameni de business, sportivi, marketeri...
Dacă întrebările mele sunt puerile?
Dacă engleza mă lasă baltă în mijlocul întrebării?
Știi ce zic?
𝗙𝗿𝗶𝗰𝗮 𝘃𝗮 𝗳𝗶 𝗰𝘂 𝘁𝗶𝗻𝗲 𝘀̦𝗶 𝗮𝗿𝗲 𝗰𝗲𝗹𝗲 𝗺𝗮𝗶 𝗽𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲 𝗶𝗻𝘁𝗲𝗻𝘁̦𝗶𝗶.
În final am lansat la apă întrebările. Și nu doar că mi-am primit răspunsurile dar am făcut și o fotografie cu Brendon Burchard. (s-o fi prins omul că aveam nevoie de recompensă pentru curajul acțiunii mele)
𝗖𝘂𝗺 𝗮𝗿 𝗳𝗶 𝗶̂𝗻𝘀𝗮̆ 𝗰𝗮 𝗶̂𝗻 𝗹𝗼𝗰 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗮𝗰𝗶 𝘂𝗻 𝗽𝗮𝗰𝘁 𝗰𝘂 𝗳𝗿𝗶𝗰𝗮 𝘀𝗮̆ 𝗳𝗮𝗰𝗶 𝘂𝗻 𝗽𝗮𝗰𝘁 𝗰𝘂 𝗽𝗮𝘀𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝗶̂𝗺𝗽𝗮̆𝗿𝘁𝗮̆𝘀̦𝗶 𝗶𝗱𝗲𝗶𝗹𝗲 𝘁𝗮𝗹𝗲? 𝗖𝘂 𝗱𝗼𝗿𝗶𝗻𝘁̦𝗮 𝘁𝗮 𝗱𝗲 𝗮 𝗱𝗲𝘃𝗲𝗻𝗶 𝗺𝗮𝗶 𝗺𝘂𝗹𝘁? 𝗖𝘂 𝗰𝗿𝗲𝗮𝘁𝗶𝘃𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗱𝗶𝗻 𝘁𝗶𝗻𝗲?
Uite ce zice Elizabeth Gilbert cu care eu rezonez din toată inima:
„Dragă Frică:
Creativitatea și cu mine ne pregătim să plecăm împreună într-o excursie cu mașina. Înțeleg că ne vei însoți, ca întotdeauna. Știu că tu crezi că ai o misiune importantă în viața mea și îți iei munca în serios. Se pare că treaba ta e să instaurezi panica totală ori de câte ori sunt pe cale să fac ceva interesant – dă-mi voie să-ți spun că te pricepi de minune la ce faci. Să știi însă că-mi voi face și eu treaba în această excursie – voi munci pe rupte și-mi voi păstra concentrarea. Creativitatea își va face și ea treaba – va continua să mă incite și să mă inspire. E loc din belșug în acest vehicul pentru toate trei, așa că fă-te comodă, dar nu uita următorul lucru: Creativitatea și cu mine suntem singurele care vom lua decizii în această călătorie. Accept și respect faptul că faci parte din această familie și de aceea nu te voi exclude niciodată din activitățile noastre – numai că nu-ți vom urma niciodată sugestiile. Poți să iei loc și poți să te exprimi, dar n-ai voie de votezi. N-ai voie să te atingi de hărți; n-ai voie să sugerezi alte rute; n-ai voie să umbli la temperatură. Draga mea, n-ai voie nici măcar să te atingi de radio. Dar mai presus de toate, draga și vechea mea prietenă, n-ai sub nicio formă voie să conduci.”
𝗧𝘂 𝗰𝗼𝗻𝗱𝘂𝗰𝗶. 𝗙𝗿𝗶𝗰𝗮 𝗲 𝗱𝗼𝗮𝗿 𝘂𝗻 𝗽𝗮𝘀𝗮𝗴𝗲𝗿, 𝗽𝗼𝗮𝘁𝗲 𝗰𝗵𝗶𝗮𝗿 𝘂𝗻 𝗽𝗮𝘀𝗮𝗴𝗲𝗿 𝗽𝗮𝘀𝗮𝗴𝗲𝗿
Vei scăpa de ea făcând repetat acea acțiune nouă și devenind mai bun la ea.
Nu lăsa frica să te oprească!
Cu drag,
. . .
Dacă nu ai citit începutul acestei serii de trei articole te invit să o vezi aici:
Primul pas este să devii conștient de emoțiile tale.
