Vorbește autentic și exprima-ți emoțiile
Cum să te dezvălui cu autenticitate?
𝗨𝗻𝗲𝗼𝗿𝗶 𝗼𝗰𝗼𝗹𝗶𝘀̦𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗰𝘂𝗿𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮̆.
Ridic privirea și alunec în albastrul intens al ochilor ei, parcă mai mari decât de obicei. Sprâncenele îi sunt ridicate și pe frunte i se încrețesc ondulat 2 riduri.
E ultima zi din clasa a 2-a.
Sunt în picioare, lângă catedră și țin în mână stingher o cutie plină cu cretă albă- 100 de bucăți de cretă- soiul acela care-și lasă urma moale pe tablă, fără să scârțâie.
-Am adus-o pentru clasa noastră, spun cu o voce șoptită.
-Și de ce în ultima zi de școală, Raluca?
Fermitatea nedumeririi ei mă scutură ca o groapă pe șosea pe care o iei din plin cu mașina.
Tac. Prelung…
În minte mi se încâlcesc scenele acestor 2 ani și momente din discuția cu ai mei de acum câteva zile.
Făceam școala la generală 22, în capătul celălalt al orașului. La o învățătoare deosebită, cu par argintiu și ochi albaștri, prietena de familie cu ai mei. Ultima ei generație..
Plecam de acasă dimineața la 6 și ceva, ca taică-meu să ajungă la spital la 7 pt raportul de gardă - asta după ce mă lăsa pe mine la școală.
După școală mâncam la cantină și aveam internat. Dormeam lungiți pe bănci cu capul pe ghiozdan, făceam teme și ieșeam în parc. Ai mei mă luau pe la ora 5.
După 2 ani așa ai mei au hotărât să mă mute la o școală din cartier, aproape de casă.
-Dar să nu-i spui învățătoarei, ca o să tratăm noi diplomatic subiectul.
Am promis... solemn.
Cutia de cretă a fost modul meu ocolit de a spune
-Mulțumesc pentru acești 2 ani. Eu anul viitor nu voi mai fi aici.
Sincer, în emoția momentului cred că am bâiguit ceva, nici măcar foarte de înțeles
-Știți... Eu la anu' n-o să mai fiu aici! Mă mut la altă școală.
𝗢𝗰𝗼𝗹𝗶𝘀̦𝘂𝗿𝗶𝗹𝗲 𝘀𝗰𝘂𝗿𝘁𝗲𝗮𝘇𝗮̆… 𝗿𝗲𝗹𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝘀̦𝗶 𝗮𝘂𝘁𝗲𝗻𝘁𝗶𝗰𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗰𝗼𝗺𝘂𝗻𝘂𝗻𝗶𝗰𝗮̆𝗿𝗶𝗶.
Spune pe bune!
Fie că vorbim de public speaking sau de propriile noastre interacțiuni de viață, autenticitatea este esențială.
Pentru tine ce înseamnă comunicarea autentică?
Photo by Allef Vinicius on Unsplash
Ce înseamnă să fii autentic și să îți exprimi emoțiile?
Iată ce văd eu la capitolul ăsta (dacă ne referim la vorbitul în public) cu ochii de acum:
Să crezi în ce spui. Să te pui pe tine în conținut, să lași să transpară personalitatea ta, valorile, convingerile tale în mesajul pe care-l oferi.
Când vorbești din energia a ceea ce crezi ești mai convingător, știi asta, nu-i așa? Ai încercat vreodată să convingi pe cineva de ceva ce nici tu nu credeai? Cum a fost?
Să fii în largul tău să apari drept cine ești în fața oamenilor rămânând în același timp deschis față de public, permițându-i să aibă răspunsurile lui, oricare ar fi ele.
Expresia ta exterioară să se oglindească realitatea ta interioară
Să nu te contrazici singur prin corp, prin fizicalitate, să existe armonie între ce spui și ce faci (de fapt asta e definiția autenticității și în interacțiunile de zi cu zi)
Autenticitatea este atunci când spui și faci lucruri în care crezi cu adevărat. Simon Sineck
Să nu-ți calculezi gesturile. Lasă-le să curgă cât mai conversațional și să întărească mesajul tău verbal
Să-ți lași umanitatea să se vadă, emoțiile tale să atingă publicul, cu vulnerabilitate dar și cu știința de a orienta emoția în direcția potrivită, se a împleti emoțiile joase cu emoțiile înalte și a sprijini motivația și încărcarea energetică a celor ce te ascultă
Ieși din imaginea calculată a lui “cine ar trebui să fii” și vorbește din cine ești.
Publicul are un simț al autenticității al realului din vorbitor. Pur și simplu se deschide în fața cuiva care e vulnerabil și vorbește din cine e. Oferă încredere și devine receptiv la mesajul lui.
Așa că lasă personalitatea ta să transpară în ceea ce spui- lasă publicul să vadă frânturi din modul în care te știu prietenii apropiați. Deschide-te spre a le arăta omul din tine, cu vulnerabilitatea sa, cu emoțiile diverse, nu doar expertul și profesionistul din tine.
“Modul de a face este prin a fi .” Lao Tzu
Cu drag,
. . .
Dacă nu ai citit începutul acestei serii de trei articole te invit să o vezi aici:
Primul pas este să devii conștient de emoțiile tale.
