Simona se-ntinde prelung și oftează adânc. Așezată la laptop caută idei pentru povestea pe care să o spună în următoarea ei prezentare din evenimentul cu public de la companie. 

Se aude doar lovitul ritmic în taste.

Unde s-au ascuns ideile bune? S-au blocat pe undeva/ Sau poate că dorm la ora asta…

E târziu, iar ea e la masa din bucătărie încă trează în liniștea nopții și se străduiește să găsească povestea, să-și termine treaba fără să-i deranjeze pe-ai casei care dorm duși. Nimic nu pare potrivit. Povestea pare încărcată, stufoasă, are prea multe detalii. Și nu spune nimic înțelept sau inspirațional. Lucrurile nu se leagă…

Îi vine să-nchidă laptopul și s-o lase baltă. Sau să facă orice altceva…un duș…un scroll pe Facebook…un sandwich în miez de noapte.

Ai o pereche de pantofi preferați? Sau poate un alt obiect de îmbrăcăminte care te-nvăluie în stare de bine?

Fie că e recent, fie că te-nsoțește de ceva vreme prin evenimente și momente faine de viață…când îl porți te simți bine.

Acum niște ani buni eram plecați, eu și pantofii ăștia ai mei, la Caransebeș, la o nuntă.

Îi aveam în picioare. Îmi trăsesem pe mine rochia de catifea neagră, făcusem 1-2 mișcări cu peria prin păr și-l convinsesem să stea nici cuminte nici zburlit. Dornic să se miște-n ritm cu muzica. Pe principiul “Sunt ca și stăpâna. Dă-mi o muzică ce-mi place și sunt sufletul petrecerii.”

Tocmai mă pregăteam să-mi arunc o privire-n oglindă înainte de a ieși pe ușă.

Când…mi se-nmoaie picioarele. Nu se poate…

Ai avut de curând vreun moment care te smulge din amorțeală, letargie, oboseală și te învăluie în stare de bine?

Ora 8:30, miercuri. Oboseala de sfârșit de zi, grea în mușchi, apăsătoare. Capul îmi vâjâie de lucruri încă suspendate cețos între “le fac azi” și “nu am timp azi, poate mâine”.

“Hey. ce facem aici? Ne afundăm în vărtej de gânduri și ne jucăm de-a nefăcutelea?”

Mă scutur de oboseală și de gânduri și mă pun în mișcare cu my next planned movement. Gătesc prânzul pentru a doua zi care e o zi plină.

Și undeva pe parcurs... mă regăsesc în ce fac, în mișcările sacadate ale lingurii care învârte orezul. În mireasma nucilor pe care le maronesc în tigaie la foc mediu. În culoarea merișoarelor uscate care-mi aduce a Crăciun, acum că se apropie Paștele 😊. Și în chihlimbarul firului de miere care se scurge din lingură peste orezul ăsta exotic.