Greșeli publice. Cu ce să înlocuiești perfecționismul când vorbești în public?
Imaginează-ți că ești în fața unui public adunat să te asculte. Le vorbești plin de pasiune și entuziasm, pe un subiect care îți place mult, cuvintele sunt încărcate de energie, oamenii sunt interesați și ....te surprinzi transmițând o informație greșită.Știi cum e?Eu am trăit acel moment. Ochii oamenilor mă priveau atent în timp ce îmi înlănțuiam cursiv ideile, când... realizez, într-o fracțiune de secundă, că ... am încurcat borcanele și am pus un citat pe seama altcuiva! E o senzație aparte. Brusc genunchii mi s-au înmuiat precum niște spaghete bine făcute :)Adevărul este că reacția depinde mult de relația pe care o ai cu perfecționismul. Iar eu mult timp am avut o relație apropiată. :)Prea apropiată ca să pot să îl văd drept ceea ce este de fapt- un mecanism de apărare, o teamă de a ne lăsa văzuți cu adevărat.
Cine ar vrea să facă greșeli în public?
Răspunsul este cel mai probabil...nimeni. Nimeni nu își propune să facă intenționat greșeli în fața unui public.Greșelile sunt ceva uman, ceva ce se întâmplă neplanificat.
Întrebarea este "Ce simți și ce faci dacă se întâmplă greșeli atunci când vorbești în public?"
Te blochezi și faci o pauză ciudată care atrage mai tare atenția?Ai un nod în stomac, gândurile tale pe de o parte macină momentul penibil care s-a produs, iar pe de altă parte construiesc următoarea idee pe care o vei rosti.Și treci cât mai repede peste, fără să menționezi nimic, cu speranța că nu a remarcat nimeni foarte tare greșeala ta? Continui firesc fără să menționezi nimic?Revii degajat și faci o corecție cu umor și prezență de spirit?Aici intervine marea diferență între perfecționiști și non-perfecționiști. Știi că ești un perfecționist când ....-ești un vânător de greșeli, în ceea ce faci tu și în ceea ce fac ceilalți-ești foarte conștient de propria persoană, cu garda sus mereu să nu cumva să faci vreo greșeală în fața altora-atunci când ai făcut o greșeală te urmărește și nu poți să nu te gândești la ea, e ca o umbră.
Întrebarea cheie care schimbă macazul comportamentului tău din momentul erorii este următoarea: "Ești mai puțin valoros dacă greșești în fața altor oameni?"
Crezi asta? Sunt mai puțin valoros dacă greșesc public?
Dacă da momentul greșelii publice va fi un fel de scurtcircuit în care dialogul tău interior este de-a dreptul agresiv și violent cu tine. De tipul “nu ești bun de nimic!”, “nu faci nici cât 2 cepe degerate”, “nu e de tine chestia asta cu vorbitul în public, recunoaște!”. Dialogul de tipul ăsta te inundă cu rușine și vină. Nu e deloc o emoție potrivită pentru a transmite idei cu încredere și a inspira oamenii. Crezi opusul? Nu sunt mai puțin valoros dacă greșesc public?
Atunci poți să te detașezi de greșeala făcută, să accepți că ai greșit și să faci o corecție cu umor și degajare. Și să te focusezi mai puțin pe propria persoană și mai mult pe ce ai de oferit publicului, pe subiectul pe care îl iubești și pe experiența pe care o creezi în continuare. Iar ulterior să transformi greșeala într-o lecție de viitor.
Ce poți să pui în loc de perfecționism într-o prezentare cu public pentru un efect rotund și conectant?
După niște ani de muncă eu cu propria persoană și după 6 serii de cursuri de pubic speaking am 3 sugestii pentru tine despre ce poți să pui în loc de perfecționism într-o prezentare:
- pregătire, strategie, structură dar fără presiune excesivă
Adu cea mai bună versiune a ta, pregătește prezentarea, gândește-ți și structurează-ți ideile, oferă un conținut de calitate. Dar nu exagera.Când îți dorești cu tot dinadinsul să îți iasă atât de bine încât e perfect ajungi... să te simți prost.
- autenticitate
Arată-te oamenilor cărora le vorbești: Care sunt adevărurile în care crezi? Care e latura ta umană din spatele expertului?Folosește poveștile personale. Împărtășește emoție, apropiere și vulnerabilitate.Imperfect, uman și real e mult mai puternic decât distant, riguros și rece.
- spontaneitate și relaxare
În loc să cauți să fie totul impecabil și conform planului, în loc să încadrezi prezentarea ta în niște linii rigide oferă experienței un anume grad de libertate, fă loc unui dialog natural cu publicul tău, dă-i voie spontaneității tale să se manifeste și să puncteze anumite reacții ale publicului. Glumește, rămâi relaxat și oferă oamenilor permisiunea de a fi la rândul lor relaxați.
Perfecționismul nu este același lucru cu strădania de a fi cea mai bună versiune a noastră. Perfecționismul nu este despre creștere și realizări sănătoase. Perfecționismul este un scut. Renee Brown
Cum ar fi să lași jos scuturile și să apari uman, real, imperfect și autentic? Cu drag,
